Apicultura si veninul tamaduitor de albina
Apicultura inseamna folosirea in scop medicinal a mierii de albina si se practica inca din antichitate. In lumea moderna s-a descoperit ca veninul de albina este foarte bun in tratarea artritei si altor boli inflamatorii si degenerative. Literatura de specialitate contine mai mult de 500 de cercetari stiintifice facute pe veninul de albina.
Veninul de albina contine cel putin 18 substante cu actiune farmaceutica. Melitina este sustanta cea mai raspandita, este cea mai buna substanta anti-inflamatorie si impiedica dezvoltarea de inhibitori selectivi de ciclooxigenaza; are de asemenea efect analgezic. Apamina impiedica dezvoltarea complementului C3 si blocheaza canalele dependente de potasiu si intensifica activitatea celebrala. Alte substante precum compusul x, hyaluronidasum, fosfolipaza A2 si histamina sunt implicate in raspunsul inflamatoriu al veninului prin subtierea tesuturilor si facilitarea circulatiei sangelui si a altor substante. Mai contine cantitati de dopamina, serotonina si noradrenalina.
Terapia cu venin de albina poate sa fie folositoare in multe situatii medicale. Charles Mraz, un apicultor ajuns la varsta de 94 de ani din Middlebury, Vermont, a popularizat in ultimii 60 de ani terapia cu veninul de albina, spune ca este bine sa incercam terapia cu venin de albine cand nici o alta solutie clinica nu ajuta. Sunt patru situatii in care veninul este ajutator:
1. Artrita si alte inflamatii ale sistemului articular
Terapia cu venin de albina poate sa fie folositoare in reumatism si ospeoporoza, actionand impotriva durerii si a inflamatiilor. In cazul artritei reumatice, veninul poate sa micsoreze dimensiunea nodulilor reumatici. Ajuta chiar si in inflamatii externe precum colite ulcerative sau astm. Aceasta se datoreaza stimularii producerii de cortizon endogen prin axa hipotalamo-hipofizo-cortico-suprarenala.
2. Rani cronice si acute
Inflamatii, tendonite si alte zone afectate raspund bine la terapia cu venin de albina. In acest caz, efectul este probabil unul local anti-inflamatoriu, implicand si raspunsul defensiv al celulelor la o proteina necunoscuta. Poate sa aiba rezultate in durerile cronice de spate si gat, si a altor dureri.
3. Cicatricile tesuturilor
Cheloidul si alte cicatrici de tesuturi sunt subtiate de substantele din venin si se niveleaza, si isi recapata culoarea. Cicatricile interne precum aderentele ca urmare a unor interventii chirurgicale anterioare pot sa raspunda la tratamentul zonal.
4. Scleroza multipla
Acest mod de folosire a veninului este foarte putin inteles si mai trebuie studiat. Recent Asociatia Americana de Medicina a acordat unui imunolog, John Santilli, dreptul de a prepara si folosi, si studia efectele lui pe pacienti. Sute de pacienti cauta medici care folosesc veninul de albina, si apicultori cu experienta.
Terapia cu venin de albina poate sa fie facut de apicultor sau chiar de pacient, care este invatat cum sa manevreze albinele.
O albina este luata dintr-o cupa sau dintr-un stup cu o penseta si este tinuta pe acea zona a corpului ca sa intepe. Numarul de intepaturi de albina, frecventa intepaturilor de albina depinde de problema pe care o are pacientul. O tendonita simpla are nevoie de cateva intepaturi, doua sau trei sesiuni pana la doua sau cinci sesiuni. Pentru o artrita cronica e nevoie de doua, trei sesiuni pe saptamana, cu cateva intepaturi in acelasi timp pentru doua, trei luni. Scleroza multipla raspunde in cateva saptamani la tratament desi oamenii se simt dupa cateva sesiuni de intepaturi mai energici. Pacientii tratati de imunolog au declarat ca o persoana trebuie sa faca doua trei sesiuni de intepaturi pe saptamana pentru sase luni pentru a obtine efecte.
Sunt multi doctori care folosesc terapia cu venin de albina in tratamentele lor. Aceasta se face prin obtinerea veninului (in fiole) si injectandu-l in piele, uneori amestecandu-l cu anestezic local. Unii spun ca colectarea veninului in fiole determina pierderea din forta, dar in multe situatii este mult mai simpla aceasta metoda decat gasirea unui apicultor.
Efectele secundare ale veninului de albina sunt in general limitate deoarece inflamarea, durerea sunt efecte dorite. Totusi exista riscul unei reactii alergice anafilactice la veninul de albina si intotdeauna este precaut sa avem un ser anti-venin in trusa de prim ajutor. Realizarea unui test de alergie la veninul de albine inaintea adoptarii unui astfel de tratament, ne scuteste de situatii nedorite.